Articole HOT
Acasă » Melancolie » Despre suflet…

Despre suflet…

E greu sa-l descrii. Tot ce conteaza e ca exista si ca tot ce face este sa te aiba sub papuc. In zilele ploioase te vrea melancolic(a) iar in zilele senine alege sa te binedispuna gandindu-se si la prietenii din preajma ta. Totul e ca si ceva mecanizat, ne nastem, traim atat cat „vrem” – asa cum unii aleg ei insasi in locul lui, sau, atat cat ni se „da”. Suntem foarte superficiali cand vine vorba de ceea ce simtim. Dincolo de bani, de ceea ce e palpabil, de ceea ce vedem sau… de ceea ce ne capteaza, uitam ca exista acel ceva in noi care face legea. Nu il putem stinge, nu il putem opri iar daca uneori vrem sa-i aratam faptul ca nu trebuie sa uite cine este seful, dandu-ne astfel ambitiosi si sa fim noi cei care impunem reguli, nu dureaza decat catva pana picam, asa cum mereu o facem, prada vietii, a necazurilor, a momentelor urate ce nu contenesc sa dispara, dandu-i astfel din nou elan sufletului sa-si produca iar gauri acolo unde parea ca se vindeca.

Mi-e groaza cand ma gandesc cat de vasta e psihologia sufletului si cate ramificatii pot avea toate trairile stocate in el. Fiecare din ele produc o energie, iar, in functie de tipul imaginii inmagazinate, a lucrurilor facute sau a chipurilor persoanelor, fiecare cu importanta lui in viata noastra, sufletul ne incarca cu bucurii sau tristeti de un infinit de ori, de aici si energia dubioasa din creier ce se mentine pret de cateva ore dupa moartea corpului omenesc. Amintirile vor fi mereu ca un bumerang care daca pleaca, nu esti sigur decat ca a plecat pentru moment pentru ca stii prea bine ca, candva, se vor intoarce atunci cand nici nu te astepti.

Spuneam mai sus ca suntem ca niste roboti si nu ne oprim din rutina zilnica. Timpul zboara, oamenii dragi de langa noi mor, lucruri oribile ar trebui sa ne sperie si sa facem remarci vis-a-vis de diferenta grava de viata intre anii secolelor trecute cu cele de azi, ucidem si ucidem si alte suflete intentionat, dezbinam si furam ceea ce nu este al nostru… Suntem plini de sete intr-o lume in care nu vroiam sa ma nasc. Raul se simte liber pretutindeni, isi face simtita prezenta peste tot, in toti cei din jur facandu-ma astfel sa cred ca in cativa ani isi va face loc si in inima mea. Sufletul meu fata de altele ale altor persoane este unul captiv (te prinde si nu-ti mai da drumul), este temator (de tot ceea ce-l atinge) dar in acelasi timp incapator cat incape. Cutitele ce vin si ce ma dor nu sunt decat rani ce provoaca cicatrici. Cicatricile lasa semne urate insa cu crema potrivita, in locul… potrivit, pot sa dispara complet…

Sufletul nu e o masina sa il poti conduce… nu e un sac de box sa il poti impinge si sa plece… nu e nici un seif la care ai acces doar cu o amarata de cheie… Sufletul e ceva pur, sufletul meu e cel mai bun prieten al meu, el imi da incredere, speranta ca maine voi fi mai bine dar si mult optimism copilaresc. Nu m-as debarasa niciodata de el si… oricat de rau o sa-mi faci de azi incolo, te asigur ca nu ai sa mai dai de el. L-am ascuns bine, bine de tot si vreau sa nu-l mai gasesti niciodata. E mort pentru tine!!!

GEKO te informeaza ca adresa ta IP este:
54.81.139.235

Despre GEKO

GEKO
Apropie-te pentru a mă cunoaşte mai îndeaproape. :)

Vezi și

Trezeste-te!

Nici nu stiu cand au trecut deja aproape 6 luni din anul asta. Timpul trece …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *