Articole HOT
Acasă » Melancolie » Trezeste-te!

Trezeste-te!

Nici nu stiu cand au trecut deja aproape 6 luni din anul asta. Timpul trece fantastic de repede, secundele se scurg de parca ne-am ruga noi de ele sa treaca ca un fulger pe langa noi. Uneori stau si ma intreb care e rostul meu in lumea asta dar cand sa-mi dau singur un raspuns sau cel putin sa caut sa imi gasesc unul, nici nu apuc. Da, tot din vina timpului. Sunt multe lucruri la care nimeni nu ar putea sa ne raspunda, sunt multe drumuri fara destinatie, sunt multe sperante ce se nasc in sufletul meu dar, ca de obicei, se pierd in oboseala acumulata de-a lungul vremii sau probabil prin deziluziile mele care le sfarama cat ai clipi.

Dar astazi voi vorbi despre cu totul altceva. Daca candva blog-ul meu facea parte din mine, astazi a devenit aproape ca o povara. Imi era atat de drag sa intru aici, sa scriu, sa stiu ca sunt citit. Acum nici nu imi mai pasa cati mai sunteti, cine, cand sau ce scrie. Tot ce stiu e ca ceva anume m-a schimbat radical si de data asta am hotarat sa impartasesc lucrul asta si cu voi.

Astazi voi aborda putin… problema fetelor de astazi. Si am sa incep cu inceputul. Ma consider un baiat sufletist, mult prea milos, ajuturos, sincer, romantic si ma opresc sa nu plictisesc. In concluzie, mereu am vrut mai mult binele celui de langa mine decat binele meu. Nu stiu de ce dar asta sunt eu si am incercat sa ma schimb pentru ca am doar de pierdut dar nu ma pot schimba. Consider asta o calitate rar intalnita la cineva iar persoanele apropiate mie o confirma. Ei bine, in ultima vreme am realizat un lucru ce probabil pentru altii e istorie dar eu cel putin incerc sa nu fac istorie de pe seama altei persoane sau a altor vorbe auzite. As vrea deci sa-mi spun parerea strict personala si ar trebui sa subliniez cuvintele cele doua (probabil o voi face dupa ce termin articolul) vis-a-vis de toate persoanele de sex feminin in ceea ce priveste un aspect din viata amoroasa a acestora. Si ce-mi place si mai mult e ca, probabil, pentru prima oara aici pe blog nu ma voi referi doar la pustoaicele de sub 20 de ani ci la intreaga „paleta” de femei (pe bune) ce inca mai respira pe ici pe colo printre noi.

Ei bine, prima mea prietena am avut-o undeva la mijlocul adolescentei – o varsta din punctul meu absolut normala in ceea ce priveste latura asta nenorocita a dragostei ce ne face pe toti mai mult sa suferim. Niciodata nu m-au interesat pustoaicele atunci cand aveam 12-13-14 chiar 15 ani. Si niciodata n-o sa-mi fie rusine cu asta. Mi se ridica pielea de pe gaina cand aud ca o mata de 14 ani e deja mamica. Probabil ca taica-su e ocupat cu vreouna buna ori o fi beat crita, altfel l-as nenoroci eu cu mana mea. Ei bine, tipa cu pricina… de care va spuneam mai sus (impropriu spus „tipa”) ca cu defecte, ca fara defecte, – eram prea mic sa realizez asta – a fost pe placul meu atat cat a trebuit. Urmatoarea prietena a fost si mai potrivita. Urmatoarea a intrat in viata mea jucand rolul unei actrite cu lectia foarte bine invata. Am avut parte de acea alinare de care aveam atata de nevoie. Stia ca traiesc o deceptie, ca inca nu am iesit din acea drama personala si a acceptat sa puna umarul inspre fericirea mea. Actuala fata pe care o plac e chiar misto si ea. Culmea, ce n-au avut toate celelalte, are ea clai peste gramada, cum e vorba in popor. Dar si viitoarea sper eu BLONDA pe care am sa o plac, sau, de ce nu, sa o am,  va fi o tipa de aproape nota 10. Ei bine, de ce toate au fost de 9 si nu de 10? Bat pareu ca pana acum nu intelegi ce vreau sa zic, asa ca voi pune punct si promit ca din alineatul urmator voi trece direct la subiect.

Nu stiu daca va citi vreuna pe aici ce scriu. Nu stiu daca ar conta. De fapt nici nu-mi pasa. E o parere personala ce va fi citita de cei din Google sau de unele fete care vor primi link-ul catre acest articol, de la mine, ca o recomandare. Si le multumesc pentru rabdare si pentru eventualele comentarii. Revenind… n-au fost multe dar au fost indeajuns de multe cat sa-mi dau seama cam ce hram poarta femeia de azi. Cu absolut toate fostele mele si chiar si cu cele pe care astazi le plac traiesc aceeasi drama. Si ceva imi miroase ca la fel de nasol va fi si in viitor cand imi va place de alta tipa/alte tipe. Absolut toate, dar absolut toate… au intrat in viata mea si am acceptat sa faca parte din mine la acea vreme cu tot cu acea obsesie prezenta la fiecare din ele. Atat fostele mele prietene cat si alte fete cu care mai discut sau pe care intalnesc observ si dau peste acea obsesie cred eu negativa (cat se poate!) in ceea ce priveste, normal, alt baiat – al visurilor lor. Mi se pare total nedrept sa iubesti doar o singura persoana in viata. Da, recunosc, nu credeam ca am sa o spun si pe asta. Dar parerea mea e ca mi se pare nedrept sa iubesti doar un tampit prima oara si sa te opresti la el. Si mi se pare si mai frustrant cand el chiar nu merita sentimentele tale si tu stii asta dar tot pe el il vrei. Sunt de acord cu expresia „primul vreau sa fie ultimul”, mai ales daca ai facut grava eroare si te-ai dedicat lui din toate punctele de vedere. Dar el sa fie un baiat de nota 10 chiar daca tu…. tu esti de 9.

Mereu dau peste persoane de sex feminin iar daca nu sunt triste la inceput, nu sunt pentru ca joaca teatru. Mai devreme sau mai tarziu tot isi vor da masca la o parte si voi auzi vechea poveste „mi-e dor de….”. Eu n-am iubit ca voi. Eu am iubit obsesiv doar ce am crezut de cuviinta ca mi-ar fi adus cu adevarat fericire in viata mea. Iar daca acea persoana in timp mi-a transmis indirect ca acelasi lucru nu e prezent si invers, n-am vrut sa cred asta pana nu am vazut cu ochii mei, desi zilnic ma rodea sa aflu, sa testez, sa imi pun manusile mele de detectiv, manusi care niciodata nu ma indruma gresit si pun mana exact si cand trebuie… :-) Am un dar al banuielii foaaaarte bine definit… cam tot ce banuiesc se si adevereste. Dar pe voi fetelor nu va intereseaza asta. Ba chiar sa va si insele, tot el e alesul, tot el e Fat-Frumos, tot el este persoana care merita totul desi, pe bune fetito`, n-ar merita nici un „buna ziua”. Si de aia mai sus am spus ca trebuie de subliniat ca asta e doar parerea mea personala, pentru ca acum trebuie sa-ti spun ca esti o proasta. Iar daca nu esti de acord cu mine, poti da X chiar acum. Dar nu poti da. Nu o poti face pentru ca stii prea bine ca am atata dreptate, si deja incepi sa ma urasti cand spun ca nu poti scoate din tine acea obsesie fata de el de care ai vrea poate sa scapi dar nu poti. Dar gandeste-te, ce are el mai bun decat alt baiat pe care inca nu l-ai cunoscut dar poate ca asteapta sa-l vezi? :-) Ce are acel print al tau care oricum el nu-ti are grija la fel cum tu o ai, ce are atat de special incat tu chiar nu poti intelege ca gresesti enorm irosindu-ti luni si ani din viata axandu-te doar pe o anumita persoana? Deschide-ti sufletul, incearca sa gandesti pozitiv, incearca sa respiri si sa-ti imaginezi ca mai mereu esti pe cel mai inalt varf de munte, ca aerul rece ce-l inspiri in tine intra pana si in cel mai indepartat colt al plamanilor ca apoi sa urli si sa elimini tot ce te doare. Si da-l naibii… urmatorul baiat cu adevarat potrivit pentru tine cu siguranta nu va accepta „eu te iubesc pe tine iar tu pe el” – lucru ce eu l-am acceptat tot din iubire pentru tine… Ca s-a transformat apoi in mila, mi-e si rusine sa ti-o mai spun… Ce am sa-ti spun insa e ca trebuie sa-mi multumesti ca niciodata nu ti-am vorbit urat cum ai fi meritat.

E atat de frumos sa iubesti… dar e atat de frumos sa iubesti pe cine merita si cand o merita… Asa ca sfatul sau mai degraba mesajul meu este sa simti cuvintele mele dincolo de ecran si sa intelegi ca viata oricum va merge inainte fara acel baiat care in cativa ani nici nu va mai vrea sa te salute pe strada. Acum de ce inca o merita? Nu cred ca ii poti iubi defectele, nu cred ca-l poti iubi asa cum este el, un tip ce nici macar nu poate sa fie asa cum ai vrea tu sa fie pentru tine… Inceteaza sa mai fii sclava propriilor tale sentimente eronate pentru ca astfel vei fi oarba cand vei intalni fericirea adevarata… Vei trece pe langa ea iar cand iti vei da seama de asta nu numai ca va fi prea tarziu ci… o sa suferi mai mult decat iti poti imagina.

Just think, si… trezeşte-te! :-)

GEKO te informeaza ca adresa ta IP este:
23.20.64.16

Despre GEKO

GEKO
Apropie-te pentru a mă cunoaşte mai îndeaproape. :)

Vezi și

Clipe, asteptari, refugii…

Eh, nu aveam cum să uit. Se pare că doar motivul ăsta mă face să …

2 comentarii

  1. Interesantă postare. Şi când te gândeşti că în urmă cu ani buni, femei ca Simone de Beauvoir luptau pentru drepturile femeilor, pentru a nu se lăsa călcate în picioare şi dominate de bărbaţi, pentru a putea munci şi ele, pentru a avea un cuvânt în societate. Şi azi, nepreţuind o secundă măcar munca de-o viaţă a persoanelor din trecut, dragele de ele, aproape că s-ar închide singure în casă, s-ar umili, ar găti, s-ar lăsa călcate în picioare la propriu şi figurat, de dragul unui bărbat care în cele mai multe cazuri, nu ar merita o femeie ca cea pe care o are. E vina noastră, nu vina bărbaţilor. Suntem proaste, dar ne dăm mari deştepte. Suntem leneşe dar avem aşteptări.

    • GEKO

      Probabil eşti prima care e de acord cu gândirea mea. Mereu va fi vina femeilor pentru desfrâul de azi, mereu va fi vina doar a femeilor pentru tot ce se întâmplă, de la divorţuri până la avorturi sau infidelităţi… Dar poate că nu e vina voastră pe bune, poate că e vina hormonilor din mâncăruri aşa cum un bun prieten îmi povestea. Oricum, cert este că nu suntem pe drumul cel bun şi mi-e frică de viitorul copilaşilor noştri…

Lasă un răspuns la GEKO Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *