Articole HOT
Acasă » Melancolie » Am obosit. Si mi-a ajuns.

Am obosit. Si mi-a ajuns.

Mi-e cald. Simt că mă sufoc… pe obraji se plimbă picături fine de apă. Abia respir şi tremur, tremur… tremur. O durere nemiloasă pune stăpânire din vina ta peste toată inima mea vrăjită de tine. Simt că explodez şi imediat încerc să mişc sentimentele, să le mut în alt loc pentru siguranţa lor. Pentru că aşa ca de obicei, nu vreau să te pierd. Dar de data asta nu reuşesc. Sunt prea grele şi nu le mai pot ridica. Nu le mai pot suporta. Sunt încătuşat în propriul castel de fier, sunt captiv în propria carceră din care e atât de greu să mai scap… Ştiu şi simt, nu mai poate continua… Inima mea este închisă în ceva creat de tine care de data asta mă face să nu mai pot sau… mai degrabă… să nu mai vreau să evadez… Încerc să deschid ochii şi tot ce văd e o ceaţă densă de nepătruns cu ochiul liber, încerc să strig după tine dar totul e în zadar. Până şi zgomotul devine surd, nu mai are acelaşi ecou încurajator de bine. Sunt prea slăbit să încerc din nou şi din nou. Încerc să-mi recapăt forţa, să respir mreaja dragostei tale, să-mi menţin echilibrul ca până acum, să păşesc, să alerg… dar mai ales… să te iert… Dar nu o mai pot face şi tot ce ştiu este că voi rătăci printre zile şi nopţi, luni pline şi stele arzătoare, raze palide şi nopţi întunecate, fără tine, căutând răspunsuri infinite la întrebarea: „de ce a trebuit să te pierd pe veşnicie?

GEKO te informeaza ca adresa ta IP este:
54.161.82.122

Despre GEKO

GEKO
Apropie-te pentru a mă cunoaşte mai îndeaproape. :)

Vezi și

Clipe, asteptari, refugii…

Eh, nu aveam cum să uit. Se pare că doar motivul ăsta mă face să …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *