Articole HOT
Acasă » Melancolie » Pro sau contra materialism?

Pro sau contra materialism?

Fete materialiste..”lasa, ba, toate sunt la fel! Gasesc unu’ cu mai multi bani si te lasa”. Se pare ca este scuza general valabila atunci cand cineva, in special de sex masculin este parasit. M-am intrebat de multe ori, desigur in urma unor experiente personale mai mult sau mai putin placute, care sunt factorii ce determina acest fenomen cu urmari dramatice, numit „materialism”. Am sa iau cel mai elocvent exemplu, cel personal.
De la inceput precizez ca o sa ma debarasez de ipocrizie si o sa spun exact ceea ce gandesc. Nu o sa reiau povestea ultimei mele relatii, caci risc sa transform articolul intr-o telenovela. Cert este ca acest episod mi-a schimbat total perceptia despre materialism. Si da, domnilor, materialismul este bun, iti ofera o satisfactie extraordinara atunci cand, cu ultimele puteri incerci sa mai salvezi ceva din ceea ce se numeste inima.  De ce sunt femeile atrase de bogatie? De ce se observa mai intai ce masina ai, cat de gros e portofelul si cum te imbraci? Am sa raspund tot printr-o intrebare: de ce barbatii  intreaba cand facem cunostinta daca sunt singura la parinti, daca locuiesc la casa ori la bloc, daca in timpul studentiei am stat la camin sau am avut apartamentul meu, ce meserie am si li se lateste un ranjet pe fata cand aud in ce domeniu lucrez si apoi se uita sa vada daca am verigheta? Inainte de a primi un raspuns, iata ce m-a condus la concluzia ca materialismul e bun:

El: – nu arata ca vreun Brad Pitt. Baiat normal, cu oarece defecte fizice, insa cu unele imbunatatiri, sa zicem ca „merge”

– cu scoala nu s-a omorat. A terminat o facultate dubioasa cine stie pe unde, dar vorba aia „daca vrei sa inveti, inveti oriunde.” (urasc aceasta expresie).Si in plus, ce mai conteaza sa ai carte, cand banul dicteaza in ziua de azi?

– consecinta fireasca a punctului anterior este un job care nu aduce satisfactii prea mari. Ok, o duci la un suc la Mc Donalds, dar vacanta la mare?Plimbari la munte? Nici vorba.. Evident iubita trebuie sa inteleaga acest aspect. (asta intra la capitolul „prietena mea trebuie sa fie intelegatoare”). In caz contrar, nu esti realista, il pui pe bietul baiat sa se intinda mai mult decat ii e plapuma, il transformi in sclavul tau, si nu vrei asta, nu?

– este indisponibil emotional. Si aici sunt mai multe simptome: ori vine deja traumatizat dintr-o relatie anterioara (inselat+ tot pachetul) fapt care il impiedica sa spuna vreodata ceea ce simte, sa se exteriorizeze, sa iti faca vreun compliment, caci risca sa devina vulnerabil si sa-ti bati joc de el si de inimioara lui. Desigur, tu, ca fata, trebuie sa-ti demonstrezi dragostea non stop, sa-i spui cat de mult il iubesti (in caz contrar ti se reproseaza ca esti rea, rece si apoi chestia asta va folosi ca motiv sa puna capat relatiei), dar sa nu te astepti vreodata sa primesti aceleasi dovezi de afectiune. Ori, iti promite marea cu sarea si dupa ce este sigur ca te-ai indragostit, iti spune ca totusi s-a gandit mai bine si nu este pregatit pentru o relatie. Evident, argumentul este insotit de scuze peste scuze, insa deja e prea tarziu si nu te mai ajuta cu nimic parerile de rau, care oricum erau false. Ori, iti spune de la inceput ca nu isi doreste nimic serios, dar esti in continuare libera sa „prestezi” in dormitor. Desigur, in cazul asta, sa te astepti din moment in moment sa „nu mai mearga” (=m-am plictisit de tine).

– vrea sex cat mai mult si cat mai repede posibil („daca nu te culci cu mine in urmatoarea luna, ne despartim; deja am senzatia ca pierd timpul”), fara a-si asuma vreun angajament (gen relatie, logodna, casatorie etc.) Fetelor, sa nu cumva sa aduceti vreodata vorba caci ii presati, sunteti considerate disperate. Am sa fac o precizare: exista un specimen mai deosebit, care creaza aparenta unei relatii serioase, pronunta cuvantul „magic” casatorie in fiecare zi. Asta prinde la femei, ca un talisman. Doar ca niciodata nu e momentul. Nu azi, nu maine, ci intr-o buna zi cu soare. Vorba aia „daca este sa fie, va fi” (numai ca acest „va fi” poate dura cu anii). Timp in care te stoarce de sentimente, energie, uneori bani si te hraneste periodic cu iluzia unei vieti impreuna. Eventual mai studiaza „piata” in caz ca apare ceva mai bun. Mereu am considerat ca dragostea trebuie sa depaseasca teama de responsabilitate. E ca si cum ai consuma o prajitura pe care nu intentionezi s-o platesti.

– nu poate contribui faptic la  relatie: lucreaza pana tarziu, se duce la sala fix cand ar trebui sa te astepte pe tine la gara (n-ai decat sa te trezesti de la 6 dimineata si sa vii cu un alt tren. Aaa…nu poti? Esti rea, faci special ca sa-i incurci programul), te lasa sa ingheti prin statii, in timp ce masina lui sta bine merci in fata blocului, iar el, acasa la caldurica („Iubita, ai ajuns acasa? A, mai ai 2 statii? Bine, sa-mi spui cand ajungi acasa, ca vreau sa trec pe la tine sa te vad”), nu e in stare sa parcurga 10 km in plus pentru a se intalni cu tine. Sa nu mai zic de flori, cadouri. Nici macar de ziua ta. Suna ciudat, dar am patit-o. Mi s-a spus de la inceput :”Nu te astepta la un cadou de ziua ta. Stii ca stau prost cu banii in perioada asta”. Ei bine, tot ce-am primit atunci a fost un trandafir rupt dintr-o gradina.

– are nemultumiri in ce te priveste: nu ii place cum te imbraci, ar trebui sa te vopsesti bruneta,  conduci prost (cel putin tu conduci, nu tii masina de bibelou), esti risipitoare. Si ce daca ai venitul mai mare? Eh..mare chestie. Si ce daca ai luat un examen? Oricum nu erau grele subiectele etc.

– presupunand prin absurd ca incepeti o viata impreuna, banii tai devin „ai nostri”. Cum? Nu esti de acord? Atunci ramai cu banii tai, materialisto!! Esti o egoista! Numai la bani te gandesti. Ce rost mai are sa fim impreuna, sa formam un cuplu, daca nu avem nimic „al nostru”? Suna cunoscut, nu? Iar daca vrei o pereche de pantofi rosii cu buline, din BANII TAI, trebuie sa-l intrebi mai intai pe el, si doar daca, repet doar daca ai neaparat nevoie (adica ti s-a rupt toata incaltamintea), atunci iti cumperi. Doar n-o sa aruncam cu banii pe chestii inutile. Pe ce lume traiesti, femeie?! Si sa nu indraznesti sa-i vrei din piele. Ce, aia de la Obor nu-s tot pantofi? E bine sa nu il enervezi, caci el nu poate sta cu o fiinta risipitoare, care nu apreciaza valoarea banului.

Desigur, aceasta minunata lista poate fi completata. Deci care sunt avantajele mele ca stau cu unul ca tine? Daca trag linie, nu pot alege nimic bun. E adevarat, a fost alegerea mea, dar am pornit de la premisa ca nu toti sunt la fel, am crezut ca de data asta va fi diferit, insa timpul mi-a demonstrat contrariul. Revenind insa, dupa ce suporti cele de mai sus, intr-un final ti se spune adio fara nici o urma de regret, pe motiv ca „sunt unele chestii la tine, ca fata care nu imi plac”. Nu zau! Si atunci,  nu e mai bine sa fi fost materialista? Ba da. Eu, cel putin, tare mi-as fi dorit. Macar imi asiguram o garderoba noua, vedeam lumea si nu as fi pierdut timpul degeaba.

Daca tot le dati fetelor un sut in fund dupa ce le „consumati”, macar sa se aleaga si ele cu ceva. Stiu, e un fel de prostitutie, dar viata e dura. Prin natura meseriei, am invatat ca nu poti avea drepturi fara obligatii. Nu poti pretinde sa ti se dea, daca nu oferi. Daca baietii ar fi intr-adevar sinceri, sunt convinsa ca lucrurile ar sta altfel. Sunt pline site-urile de adolescenti care vor sa scape de actuala prietena si nu stiu cum. „Nu am tinut niciodata la ea, am stat de vrajeala”.  Ma socheaza ca incep devreme cu astfel de comportamente. Poate fata aia s-a indragostit. Si atunci?  Noi de ce am pune suflet? Nu fac parte din categoria asta. Multi spun ” eu sunt bun, pot sa iubesc cu adevarat, dar ele sunt materialiste”. Serios? Si unde sunt astfel de baieti, ca eu n-am intalnit nici unul?  Sunt absolut normala si castig suficient cat sa nu cer nimic nimanui. Nu mi s-a dat. Am invatat mult ca sa ajung aici. Mama m-a invatat sa imi achit singura consumatia :-) Cat am stat acasa la parinti, am avut de toate, cu alte cuvinte am trait in „puf”. Si nu cred ca ar trebui sa fiu catalogata drept materialista doar pentru ca imi doresc un nivel de trai cel putin egal. Nu poti sa mi-l oferi? Atunci stai la 1 metru distanta si  nu te baga. Nu ti-am pretins nimic, nu imi cere. Nu mi te urca in cap si nu incerca sa ma faci sa ma simt inferioara. Simti cu adevarat ceva pentru mine? Atunci poarta-te corect, fii sincer si adapteaza-te. Studiaza, fii receptiv, invata de la altii. Nu astepta sa ti se ofere pe tava totul doar pentru ca „esti baiat destept”. Am sa fac o paranteza si am sa precizez ca exista o diferenta intre a fi materialist si a-ti dori pe cineva de aceeasi conditie. Fara sa fiu ipocrita, intotdeauna mi-am dorit sa am alaturi de mine un tip cu studii superioare. Nu e vorba de bani, ci de faptul ca nu imi imaginez sa am vreun subiect de conversatie sau vreo preocupare comuna cu unul care vinde castraveti in piata, de exemplu. Imi doresc un partener, nu un catelus, nu un macho. Chestia ca sufletul conteaza e o conceptie telenovelista. Vine un moment cand te cam saturi sa fii tu cel care suporta cheltuielile si sa nu primesti in schimb nici macar respect. Presupun ca ati observat ca multe perechi ajung sa se certe din cauza banilor. E adevarat, am intalnit si cupluri fericite, in care el e profesor de desen, iar ea femeie de afaceri, dar macar partenerul o respecta, o protejeaza, o iubeste cu adevarat, o sustine si o asculta.

Ceea ce nu observa baietii, este ca dincolo de materialism, a avea bani este un semn al caracterului puternic, al inteligentei, al capacitatii de a realiza ceva in viata asta.  Nici o fata nu vrea langa ea un papa lapte. Am intalnit baieti destul de modesti care preferau doar fete de conditie superioara. Aparent nu e nici o problema, daca tipul e bine intentionat si sincer. Numai ca, din pacate, vine cu orgoliul specific masculin. Cum spuneam, daca e „scuturat”, nu ofera nimic, in schimb pretinde.

Apoi e si vina lor ca se orienteaza la cine nu trebuie. Fetele bune sunt plictisitoare, „nu sunt genul meu” (adica e serioasa si nu are fundul suficient de bombat, in termeni intelectuali, nu e interesanta), vai asta sare pe mine ca vrea relatie serioasa. Guess what? Ce cauti aia primesti. Stii de la inceput in ce te bagi, asa ca nu te plange mai tarziu. Mereu am comparat pitzipoancele cu masinile scumpe. In concret, nu folosesc la nimic, sunt bune doar de aspect, sa te afisezi cu ele, sa te invidieze toti. Dar presupun sa ai bani pentru intretinere (piese, revizii, combustibil etc). Daca nu dispui de fonduri, ramai cu buza umflata.Asa ca, mai bine o masina normala, dar trainica :-)

Am sa inchei, povestind singurul episod in care a rabufnit materialista din mine. E adevarat, nu-mi face nici o cinste, dar eram profund indreptatita. Primul an de facultate, cu primul prieten.. Il cunoscusem din liceu, si la acel moment aveam cam un an si ceva de relatie. Nu se intamplase nimic intre noi (da, de acea natura..) din motive pe care nu are rost sa le precizez. Timpul trecea si el devenea din ce in ce mai nerabdator. Vazand ca eu nu intelegeam mesajele indirecte ca el si-ar dori ceva mai mult, a pus la cale un plan. Am iesit intr-o sambata la mall. Ne-am luat cu magazine, mancat, film (evident la dorinta lui) si se facuse aproape 11 noaptea. Mall-ul respectiv era intr-o zona destul de indepartata fata de cartierul unde locuiam eu, zona pe care nu o cunosteam foarte bine. La iesire am luat tramvaiul care trecea prin fata, insa in directia opusa celei in care trebuia sa merg eu. Cu alte cuvinte, acel tramvai ducea la el. M-am dezmeticit abia cand am coborat. Evident, ajunsesem si mai departe, asa ca l-am intrebat care e cea mai apropiata statie de metrou, ca sa ma conduca spre casa. „Pai nu pot sa te conduc acasa„, zise el. „De ce?”  „Pentru ca sunt rupt de oboseala, nu mai pot de somn si as vrea sa ma culc. Dar nu-i nimic, poti ramane la mine in seara asta. Si asa suntem departe.” Si aici au inceput discutiile, intentiile lui fiind evidente. I-am explicat ca nu pot ramane la el, s-a suparat si mi-a spus ca pot sa iau un taxi spre casa. Deci sa reluam: era 11 noaptea, ma aflam intr-o zona necunoscuta si foarte indepartata, nu mai aveam absolut nici un ban la mine (ii cheltuisem pe toti la mall, si avand in vedere distanta, cursa ar fi costat destul de mult), iar taxiul trebuia sa-l iau tot singura, caci „domnul ” era obosit. Si pana la urma, ce-i putea face un taximetrist unei fete singure la 11 noaptea, care nu avea suficienti bani sa plateasca? Asa ca, fara nici o jena i-am cerut bani. Mi-ar fi placut sa-i surprind expresia fetei din acel moment. S-a eschivat, asa ca am insistat. Pana la urma mi-a dat, cu titlu de imprumut. Nu suficient, dar macar cat  sa-mi ajunga pana la cea mai apropiata statie de metrou. Ca o coincidenta stranie, soferul de taxi era extrem de dubios. Puteam sa pun pariu ca e recidivist. Noroc ca se circula lejer si am ajuns repede. Am prins ultimul metroul. „Iubitul” nu a sunat sa intrebe daca am sosit acasa. Bineinteles ca nu i-am dat niciodata banii inapoi. Ce-i drept nici nu l-am mai vazut, caci dupa asta clar ne-am despartit.

GEKO te informeaza ca adresa ta IP este:
54.82.112.193

Despre raluk0207

raluk0207

Vezi și

Clipe, asteptari, refugii…

Eh, nu aveam cum să uit. Se pare că doar motivul ăsta mă face să …

3 comentarii

  1. GEKO

    Uau ce mult ai scris Ralu’!
    Da’ ştii ce fac? Fug să-mi aduc de haleală şi mă pun pe citit. Că observ că l-ai editat destuul de muult… :D
    Revin cu impresii imediat după ce pap.

  2. GEKO

    Well, darling… precum am spus şi în mesajul de pe TPU din privat cu adevărat este cel mai lung articol din tot bloguleţul meu. Dar nu-mi pare rău. Mulţi vor avea ce să înveţe din el. Din punctul meu de vedere ar fi foooaaarte multe de dezbătut asupra subiectului. Pe scurt părerea mea e clară. Fetele sunt principalele vinovate şi abia apoi băieţii. Degeaba suntem noi cu figuri sau cu intenţii ascunse dacă voi ne lăsaţi să ne facem de cap. Şi legat de asta mă pot lega şi de dubioasa ta prietenie cu acel nesimporc. Până la urmă de ce ţi-au trebuit 12 luni şi încă să-ţi facă aşa o fază ca să-l părăseşti? Eu chiar nu pot înţelege cum pot „iubi” unele fete ca tine. Cum pot săruta. cum pot să meargă cu aşa idioţi de mână pe stradă. Nesimţiţi şi fără pic de jenă sau scrupule.
    Una peste alta ţin să-ţi mulţumesc again pentru articol deşi sincer să fiu m-a captat mai tare cel de pe TPU. Nu mă întreba de ce. Probabil pentru că ai fost mai scurtă şi mai directă. Oricum ideea rămâne aceeaşi. Şi eşti mereu binevenită să te reîntorci aici şi să mai scrii. Iar dacă vrei un loc special doar al tău nu rămâne decât să-mi spui şi se rezolvă.

    Al tău, Liviucu`. Te pupă dulce. :-*

Lasă un răspuns la GEKO Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *